Tort din biscuiti, Nutella si crema de Baileys

Mare zi de sarbatoare pentru blog,dragii mei. Implinim un an! :)  Cu aceasta ocazie, v-am pregatit un tort pe care imi doresc sa il savuram macar virtual impreuna!

Cred ca reteta de mai jos intruneste toate caracteristicile acestui blog: usor si repede de facut, simplu in esenta, spectaculos la suprafata.

Ce mi-am propus eu pe parcursul acestui an si ce voi continua sa fac, este sa vin in ajutorul celor care nu sunt bucatari sau mari specialisti (asa cum nu sunt nici eu), celor  care poate nu sunt cei mai priceputi, dar foarte dornici sa faca mai mult. In acelasi timp,caut sa inspir iubitorii de dulciuri, de multa Nutella si multi Oreo si mai ales de cheesecake , dispusi sa incerce sa faca singuri ce gasim prin restaurante sau cofetarii, pentru simplul motiv de a se simti fericiti, impliniti, satisfacuti, dar si de a manca mai sanatos, fara multi conservanti si E-uri.

Cati prepara un tort sa il manance singur? Cati gatesc un fel de mancare laborios sa il manance in pat in fata televizorului? De cele mai multe ori gatim pentru a imparti cu altii. Gatitul  este dragoste si trebuie sa ramana o placere, o sursa de relaxare si fericire si asta va doresc si voua de fiecare data cand intrati in bucatarie sa pregatiti minunatii pentru cei dragi!

Acum, sa lasam vorba si sa trecem la tort. Da, in mod normal ar fi trebuit sa incep asa, cu varianta corecta si normala : luam 200g de ciocolata si 150ml de smantana si topim ciocolata, pregatim faina si cele necesare , facem un aluat si coacem biscutii, dar NU! :) Este ziua noastra si ne facem de cap : nu topim ciocolata, ci cumparam Nutella, nu deschidem cuptorul, ci punga de biscuiti cu fulgi de ciocolata :). Fiind motiv de sarbatoare, punem si cateva linguri de Baileys, evident, pentru copii se poate si fara :) si evident , acest tort poate fi oricand pregatit pentru masa de Craciun, avand aceasta forma de bradut.

(citeste toata reteta…)

Share Button

Tort Beatrice

Oare cui nu ii e dor de zilele copilariei? De acele zile senine si luuungi,  la sfarsitul carora adormeam linistiti, fara sa ne intrebam cum ne vom rezolva problemele a doua zi, cum de a trecut saptamana asa repede, daca oare a trecut sau nu a trecut deadline-ul pentru proiect si nu in ultimul rand, cruda intrebare „cu ce ma mai imbrac  maine? „:)) ?!

Cui nu ii e dor sa fie chemat de afara de la joaca, in casa, la masa unde mancarea cea mai  simpla, dar facuta cu iubire, era cea mai buna din lume?

Cand ma apasa realitatea zilei de azi, de „om mare” ,ma retrag acolo, in universul in care inca sunt vii  – curtea bunicii, ciresul ei din care si azi mancam dulceata , zilele de cumparaturi cu mama in „oras”, diminetile in care ma trezeam in miros imbietor de gogosi si in zgomotul lemnelor trosnind in soba…

Probabil ca va intrebati

(citeste toata reteta…)

Share Button